albastru închis, închis în pumnii tăi stâncoși. degetele-ți crăpate și reci rostesc ecourile celor mai greoaie oceane. 
corăbii din sticlă îți curg pe sub gene,                                      
reazămă-ți suflul de-un nor, fă-l să zbiere.
                      

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu