nu alerga niciodată după oameni. obosești, cazi și îți rupi capul. excluși fiind, bineînțeles, șoferii de autobuz, taximetriștii etc.

ce-ți face o prăjitură bună, nu-ți face nimeni.

omul sfințește locul, barba sfințește omul.

tânjisem după o prăjitură cu brânză o zi întreagă,

poftă direct proporțională cu lenea de a ieși din casă, bineînțeles.

îmi iau inima în dinți

și cobor la magazin.

întorcându-mă spre casă, văd un câine

care îmi rupe sufletul.

ca să fim chit, îi rup și eu o bucată din prăjitura mea.

dar ce să vezi, a naibii javră,

o miroase, strâmbă din nas și pleacă.

nu oferi niciodată ceva dacă nu ți se cere.