tânjisem după o prăjitură cu brânză o zi întreagă,
poftă direct proporțională cu lenea de a ieși din casă, bineînțeles.
îmi iau inima în dinți
și cobor la magazin.
întorcându-mă spre casă, văd un câine
care îmi rupe sufletul.

ca să fim chit, îi rup și eu o bucată din prăjitura mea.
dar ce să vezi, a naibii javră,
o miroase, strâmbă din nas și pleacă.

nu oferi niciodată ceva dacă nu ți se cere.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu